Abilitățile ridicate și dificultățile se pot ascunde reciproc
2E vine din englezescul „twice exceptional” și desemnează persoanele care au abilități intelectuale ridicate sau talent într-un anumit domeniu, alături de dificultăți asociate unor tulburări de neurodezvoltare ori de învățare. În română, conceptul este numit dublă excepționalitate. Nu este un diagnostic medical de sine stătător, ci un concept care surprinde împreună punctele forte și nevoile de sprijin.
O definiție de referință a dublei excepționalități nu limitează abilitățile ridicate la un IQ general mare: include și talentul sau creativitatea în domenii precum matematica, științele și artele. Dubla excepționalitate poate trece neobservată deoarece abilitățile și dificultățile se ascund reciproc în următoarele moduri.
| Ce rămâne neobservat | Ce se întâmplă de fapt |
|---|---|
| Abilitățile ridicate ascund dificultățile | Raționamentul, vocabularul, cunoștințele și efortul compensează dificultățile, menținând rezultatele peste medie; rezultatul final ascunde problemele de citire, scriere sau atenție |
| Dificultățile ascund abilitățile ridicate | Citirea, scrierea, formularea răspunsului, predarea sau limita de timp reduc rezultatele, iar înțelegerea și talentul sunt subestimate |
| Cele două se compensează în rezultatul global | Domeniile ridicate și scăzute se combină într-un rezultat mediu, fără acces nici la dezvoltarea talentului, nici la sprijinul necesar |
Sarcinile dificile pot fi accesibile, iar citirea, realizarea sarcinilor și viața zilnică pot crea blocaje
Comportamentele aparent contradictorii din dubla excepționalitate apar deoarece sarcinile intelectuale dificile și cele cotidiene nu folosesc exact aceleași abilități.
La școală, un elev poate rezolva probleme grele, dar să nu predea temele, sau poate înțelege lecția, dar să obțină note mici la un test care cere mult scris. La muncă, o persoană poate face analize sau proiecte complexe, dar să nu le finalizeze din cauza gestionării mai multor proiecte, a introducerii repetitive de date sau a organizării programului.
Notele și rezultatele profesionale peste medie pot ascunde un nivel al citirii și scrierii mai scăzut decât capacitatea de înțelegere, timpul extrem de lung necesar menținerii rezultatelor sau scăderea bruscă a performanței când sprijinul dispare. A înțelege intelectual și a acționa constant într-o viață de zi cu zi schimbătoare sunt capacități diferite. Diferențele concrete la adulți sunt explicate în articolul despre de ce un IQ ridicat poate coexista cu dificultăți la muncă.
Nu există un singur profil IQ sau un prag comun pentru 2E
Dubla excepționalitate nu are un profil WAIS ori WISC comun tuturor și nici un criteriu uniform precum „FSIQ de cel puțin 130”. Înțelegerea verbală sau raționamentul ridicat alături de memoria de lucru ori viteza de procesare scăzută reprezintă un exemplu. Există și persoane cu talent ridicat într-un domeniu specific sau al căror IQ total nu iese în evidență din cauza diferențelor dintre abilități. Diferențele legate de dificultățile coexistente sunt dezvoltate în profilul cognitiv în ADHD și profilul cognitiv în ASD.
FSIQ descrie nivelul cognitiv general. Abilitățile ridicate și dificultățile persistente se văd și în:
- IQ, rezultate într-un domeniu specific sau lucrări care arată abilități ridicate;
- dificultăți persistente de citire, scriere, învățare, realizare a sarcinilor sau adaptare în viața zilnică;
- parcursul dezvoltării, al învățării și al muncii, inclusiv diferența de performanță cu și fără sprijin.
Când indicii de raționament sunt mult peste memoria de lucru și viteza de procesare, diferența dintre GAI și CPI ajută la clarificarea decalajului dintre înțelegere și raționament, pe de o parte, și procesarea în timp limitat, pe de alta. Esența dublei excepționalități este coexistența abilităților ridicate cu dificultăți care împiedică folosirea lor, nu diferența de scor în sine.
Sarcinile pe măsura abilităților și sprijinul trebuie oferite simultan
În dubla excepționalitate, sarcinile pe măsura abilităților ridicate și adaptările ori instruirea pentru etapele dificile se oferă în paralel, fără a aștepta ca dificultățile să dispară sau performanța mai scăzută să ajungă la medie.
| Etapa dificilă | Cum se combină sarcina și sprijinul |
|---|---|
| Citirea, scrierea și răspunsul | Materialele audio, redarea audio a textului, tastarea și dictarea oferă acces la conținut avansat; instruirea necesară pentru citire și scriere continuă separat |
| Păstrarea informației și realizarea sarcinilor | Instrucțiunile, etapele, prioritățile, termenele intermediare și condițiile de finalizare sunt puse în scris |
| Lucrul în timp limitat | Se acordă mai mult timp și se reduce repetarea conținutului deja stăpânit, păstrând dificultatea sarcinii la nivelul abilităților |
| Schimbările și mediul senzorial | Schimbările de program, rolurile și regulile implicite sunt explicate, iar mediul permite concentrarea |
Adaptările sunt compatibile cu dezvoltarea abilităților de citire, scriere și realizare a sarcinilor. Învățarea avansată nu trebuie amânată până la dezvoltarea acestora: explorarea, creația și rolurile specializate pot continua împreună cu adaptările și instruirea necesară.
Scopul sprijinului este accesul la sarcini potrivite abilităților ridicate și continuitatea învățării, muncii și vieții cotidiene în prezența dificultăților, nu aducerea tuturor scorurilor la același nivel.