Factorul g este componenta comună unor sarcini intelectuale diferite
Vocabularul, calculul, raționamentul cu figuri și memoria cer lucruri diferite. Totuși, când comparăm rezultatele multor persoane, cele care obțin scoruri ridicate la o sarcină tind să obțină scoruri ridicate și la altele. Această componentă comună performanței la sarcini cognitive diferite este factorul de inteligență generală, numit factorul g.
Tendința generală a sarcinilor de a corela pozitiv între ele este numită „manifold pozitiv”. De când Spearman a propus un factor general în studiul său din 1904, g a devenit un concept central pentru explicarea performanței de ansamblu la testele de inteligență.
Cum se estimează factorul g din corelațiile pozitive
Factorul g nu este un scor care se măsoară direct prin răspunsul la o singură întrebare. Este o variabilă latentă, estimată din relațiile dintre scorurile mai multor sarcini de vocabular, raționament, memorie, viteză și alte abilități.
Analiza factorială separă variația comună mai multor sarcini de partea specifică fiecăreia. Proba de vocabular implică cunoașterea cuvintelor, iar căutarea de simboluri implică viteza explorării vizuale. În prezența acestor diferențe specifice, variația comună grupului de sarcini este reprezentată prin factorul g.
Corelațiile pozitive sunt observate pe scară largă în culturi și teste diferite. Explicația acestei componente comune rămâne discutată: poate proveni dintr-o singură capacitate generală, din interacțiunile dintre mai multe abilități sau din procesele cognitive pe care sarcinile le au în comun.
Diferența dintre factorul g, IQ și FSIQ
| Termen | Ce reprezintă |
|---|---|
| Factorul g | Factor general latent, estimat din corelațiile dintre mai multe sarcini cognitive |
| IQ | Scor standard care situează performanța la un test de inteligență în raport cu persoane de aceeași vârstă |
| FSIQ | IQ al scalei totale, calculat prin combinarea mai multor subteste principale |
FSIQ reflectă puternic factorul g deoarece reunește subteste cu conținuturi diferite. FSIQ este însă un scor observat, calculat prin componența și regulile de conversie ale testului, în timp ce g este variabila latentă care explică relațiile dintre scoruri. Calculul și interpretarea FSIQ sunt prezentate în articolul despre ce este FSIQ.
Saturația în g arată cât de puternic este legată o sarcină de factorul g
Saturația în g, numită și încărcătură factorială pe g, exprimă cât de puternic se leagă performanța la un subtest de factorul general. Într-un model simplu cu un singur factor, o saturație de 0,70 înseamnă că pătratul ei, 0,49, reprezintă proporția de varianță comună cu g: 49%.
Într-o analiză a WAIS-IV, subteste precum Aritmetică și Vocabular au avut saturații relativ ridicate, iar sarcinile de viteză de procesare au avut saturații mai scăzute. Saturația în g nu exprimă dificultatea întrebărilor, ci măsura în care o probă reflectă capacitatea comună ansamblului de sarcini. Pentru același subtest, valoarea se poate schimba în funcție de populație, de celelalte teste incluse și de modelul statistic.
Testele IQ combină sarcini cu conținuturi diferite pentru a surprinde nivelul general comun, fără să depindă excesiv de un anumit tip de cunoștințe sau de un singur format de întrebare.
Factorul g este strâns legat de rezultatele școlare și de formarea profesională
Factorul g este legat în special de învățarea și însușirea unor conținuturi noi. O meta-analiză a rezultatelor școlare și o meta-analiză a formării și performanței profesionale arată că intensitatea relației diferă în funcție de rezultatul urmărit.
| Rezultat | Corelație corectată |
|---|---|
| Rezultate școlare | 0,54 |
| Formare profesională | 0,35–0,49 |
| Performanță profesională în datele contemporane | 0,18–0,22 |
Factorul g prezice bine învățarea școlară și însușirea conținutului unei formări, dar relația cu performanța profesională contemporană este mai slabă decât se presupunea. Cele mai recente date profesionale nu au susținut nici explicația tradițională potrivit căreia g prezice mai bine performanța cu cât munca este mai complexă. Legătura dintre nivelul general exprimat de IQ și rezultatele din viața reală este discutată în articolul despre de ce merită să îți măsori IQ-ul.
Factorul g și abilitățile largi CHC descriu niveluri diferite
Teoria CHC organizează inteligența în abilitate generală, abilități largi și abilități specifice. Reprezentarea de tip Carroll, frecvent folosită astăzi, plasează factorul g la nivelul superior, iar dedesubt abilități precum Gc, Gf, Gv, Gwm și Gs. Teoria lui Horn, una dintre originile CHC, nu includea un singur g la nivelul superior.
Factorul g exprimă nivelul comun ansamblului sarcinilor cognitive, iar abilitățile largi arată în ce tipuri de sarcini se manifestă mai ușor capacitățile unei persoane. De aceea, persoane cu IQ total apropiat pot avea combinații diferite de înțelegere verbală, raționament, procesare vizuo-spațială, memorie de lucru și viteză de procesare. Legătura dintre aceste combinații și situațiile concrete este explicată în articolul despre ce este profilul cognitiv.
BrainTypeIQ afișează IQ-ul total și profilul celor 5 abilități pe baza a 9 probe.